18 octombrie 2012

Doar un gand la final de saptamana... unde suntem noi adultii in jocul copiilor?

In opinia mea prea mult in ziua de azi, este portretizat copilul singur cu jucariile lui si nu intamplator imaginea de pe frontispiciu acestui blog se pune in opozitie cu ceea ce azi vedem peste tot lipsa adultului din comunitatea copiilor. Oriunde mergi, in centre de joaca, parcuri, parintii stau pe margine iar copii se joaca singuri.
Nu demult a circulat viral un articol despre joaca copiilor scris de niste romani pe un site de renume. Autorii promovau cu vadita enfaza, aplaudatii fiind de toti cei care l-au citit, idea ca tu ca adult sa nu iti "bagi nasul in jocul celor mici". Prima impresie a fost ca parintii s-au bucurat ca au primit un cec in alb pentru linistea lor, e ok sa stai pe margine si sa te relaxezi, nu de alta dar mai esti si obosit. Insa totusi oare asa e? Ma gandeam atunci ca acest articol contrazice tot ceea ce sustin eu pe aces blog, prezenta activa a adultului sau a unui copil mai mare in jocul celor mici ca forma de atingere a potentialului maxim al copilului si de depasire a potentialului actual. Pentru cei care nu isi mai aduc aminte de ce scriam eu despre teoria lui Vygotsky aici "Lev Vygotsky diferenţiază nivelul dezvoltării actuale a gândirii copilului de dezvoltarea sa potenţială (necesară şi posibilă). Dezvoltarea actuală a gândirii copilului îi permite să rezolve în mod independent problemele. Dezvoltarea potenţială a gândirii copilului îi permite să rezolve problemele date ca sarcini numai cu sprijinul altora, deci prin colaborare".
Speach-ul lui Stuart Brown sustinut la TED, insa mi-a intarit convingerea ca trebuie sa fim prezenti activi in viata copilului.   Si apropos, fix de imaginea de pe acest blog se agat Brown - just lovely! 

 PS: Na ca acum mi-am amintit de campania asta care promoveaza fix ideea asta

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...