12 februarie 2012

Primi pasi in alfabetizare: de la nastere la trei ani

O dadeam pe Dalia pe tobogan cand o fetita cat un degetel langa noi conversa cu mama ei exprimand cuvintele perfect si folosind propozitii mai lungi de 3-4 cuvinte. Foarte surprinsa ma intorc inspre mamica si o intreb cati ani are fetita, fiind absolut sigura, avand in vedere vocabularul si structura conversatiei ca are peste 3 ani. Mama imi raspunde ca 2 ani si 1 luna. OK, fetita asta e un geniu! O intreb pe mamica care e "reteta" :) si aflu cu surprindere ca e simpla: vorbesc constant cu ea in mod corect si ca e expusa in mod permanent (fie ei converseaza cu ea, fie merge televizorul sau radioul permanent).
Ajung acasa si ma roade intrebarea: Geniu da sau nu?! Si ma apuc de studiu ca asa sunt eu "tocilara".
Asa am dat peste Robin Campbell, un autor cu multe lucrari legate de vorbit, scris si citit si cu multe studii realizate in acest domeniu si gasesc un exemplu similar Alice e o fetita care la 2 ani contribuia activ la derularea povestii (inventa dialog, completa frazele), iar la 3 ani stia sa isi scrie propriul nume si toate literele alfabetului. Ei bine, chestia asta m-a dat pe spate pur si simplu si ma facut sa studiez mai mult ce e "alfabetizarea" in primi ani de viata.
Deci geniu sau nu? Campbell zice ca nu :). Avem si noi o sansa, ca Dalia are aproape un an jumate si nu zice mai nimic, desi stie o multime de cuvinte, care mai de care mai sofisticate pe care mi le strecoara cate unul pe zi, in special cand suntem in fata unei carti,  ca sa imi arate ca nu e momentul sa ma panichez inca ;).

Campbell: Pana la 3 ani un copil ar trebui sa stie cum sa foloseasca o carte, va cunoaste structura unei povesti, va contribui la poveste si va cunoaste anumite litere si cuvinte scrise. Toate astea se pot intampla doar prin implicarea copilului in activitati de citit care sa ii faca placere [1].

Care ar putea fi implicatiile deprinderii citit-scris timpurii asupra viitorului copilului meu?

Imi e foarte clar ca o data cu cititul se deschide o lume noua, pe care nu o putem accesa altfel si o data cu ea imaginatia si creativitatea isi vor face loc. Citeam intr-o cercetare realizata de Rilley (1996) ca exista o legatura directa intre abilitatea timpurie a copilului de a-si scrie numele si de a recunoaste literele alfabetului si succesul academic de mai tarziu in ceea ce priveste invatatul scrisului si cititului.
As vrea sa nu cadem in capcana, daca copilul meu stie sa isi scrie numele atunci, suntem pe drumul ok, cred ca concentrarea excesiva pe rezultat decat pe proces ar fi foarte daunatoare pentru ambele parti. Ar fi simplu, si o scurtatura utila (nu?), sa ii pui creionul in mana, si copilul ca un papagal repeta zi de zi cum se scrie numele fara insa sa inteleaga ce face. Pentru a putea sa isi scrie numele un copil trebuie sa inteleaga si sa experimenteze diverse forme de "alfabetizare"timpuri descrise mai jos.


Dalia, la 11 luni exersand rasfoitul cartii. 

Noi ne-am imprietenit cu cartile devreme de tot, inainte de 6 luni, cand datorita unui diagnostic medical gresit nu am fost lasati sa ridicam copilul in fund. Si ce activiati mai potrivite decat statul pe spate cu o carte in fata cunoasteti :)? Am invatat atunci rabdarea de a urmari detalii pe pagina, de a da pagina cu pagina si de ce nu de a reveni pe paginile care ne plac.  Am pornit cu carti cu o imagine pe pagina, apoi cu mai multe imagini care formau in sine o poveste. Asa am invatat cuvinte, am invatat sa aratam cu degetul  si am invatat ca dialogul are doua persoane care vorbesc alternativ si bine inteles am invatat sa rasfoim cartea.
Dalia are 1 an si 4 luni, iar noi acum citim povesti scurte, in principal rime de 1-2 strofe, ilustrate corespunzator. In primul rand citesc eu povestea si urmaresc cu degetul textul, apoi ii povestesc inca o data folosindu-ma de ilustratii si in paralel ea intervine vorbind pe limba ei, chiar daca nu inteleg, incerc sa intuiesc si sa construiesc pe ceea ce imi arata, fara sa ma grabesc sa trec cu povestea mai departe daca ea inca nu a terminat de povestit. 


Cum se face alfabetizarea timpurie?

Expunerea timpurie la povesti, cantece, experiente de joc, jocul imaginar si simbolic, jocul de-a personajele dintr-o poveste sunt metode indirecte de "alfabetizare". Copii invata astfel cuvinte si litere si se pregatesc pentru viitoarea alfabetizare. Si asta e asa pentru ca invata din carti si despre carti si asa se alfabetizeaza.
Maria Whitehead (1999) sugereaza in lucrarea sa ca exista patru forme esentiale de alfabetizare timpurie:
  1. Vorbitul, jocul si simbolistica. Initial copilul invata prin conversatie care poate sa ia diverse forme: vorbitul cu sine, cu alti copii si cu adultii. Pe masura ce conversatia se deruleaza intrebari sunt puse, raspunsuri sunt oferite. Parte din joc este imaginatia cand cuburile se transforma cladiri, caciula devine casca de pompier, lucuri care creaza o simbolistica din ce in ce mai clar de recunoscut in desene. Cu timpul aceasta simbolistica a lumii va include si forme care se vor apropia de litere si uite asa copilul exploreaza scrisul. Este important ca in aceasta etapa sa se includa si materiale tipartite ca si jucarii si creare unui spatiu de "scris"- desenat special amenajat.
  2. Rima, ritm si structura vorbirii. Ritmul si rima care se gasesc in cantecele, poeziile si povestile pentru copii ajuta la dezvoltarea si constientizarea structuri fonologice a limbii (Meek, 1990).
  3. Povesti si naratiuni. Atat adultii cat si copii dau un sens lumii care ii inconjoara creand naratiuni despre evenimentele pe care le experimenteaza. Copii invata si din povestile pe care adultii le spun sau le citesc. Wade (1990) vrobeste de cei trei R ai povestii: Ritm, Repetitie si Rima care ofera suport procesului de invatare. Apoi, cu timpul, se va trece de la repetitia unui cuvant la repetitia frazelor si propozitiilor si uite asa se naste un cititor. De cele mai mult ori rimele si repetiile vor crea un ritm povestii. Unul din punctele de pornire, trebuie sa fie citirea de povesti cat mai frecventa. Asa copii isi vor dezvolta dragostea de carte, isi vor crea personaje ca si prieteni imaginari, vor invata cuvinte si propozitii, vor aprecia structura si ritmul cartilor. Cu cat o sa citim o poveste de mai multe ori cu atat copii vor simti ca povestea le apartine. Vor putea apoi sa deseneze, decupeze si sa creeze din papusi povestea inca o data, reprezentand-o astfel in mai multe formate. Fundatia pentru un "iubitor de carte" e implicarea acestuia in ascultarea unei povesti, placerea acestui proces si dorinta acestuia de a se implica in poveste pe masura ce ea este narata. 
  4. Simboluri si litere in viata de zi cu zi. Peste tot unde veti merge cu copilul va veti "lovi" de mesaje simbolice si de litere. Coafeza mea imi spunea despre baietelul ei, un copil de 5 ani care e interesat de litere, ca atunci cand merg la supermarket (de exemplu) ii arata pe postere si panouri informative tot felul de litere si ii spune cuvinte care incep cu ele. E un foarte bun exemplu de cum _putem_ sa ne folosim de tot ceea ce ne inconjoara pentru a adauga inca o caramida la fundatia alfabetizarii timpurie. De cateva zile, Dalia la 1 an si 7 luni ma tot pune sa ii citesc pe litere cuvinte scurte de 3-5 litere pe care le gaseste pe tot felul de cutii de la jocuri.


Rolul vostru ca parinti este de a demonstra, de a interactiona, de a citi impreuna, de a fi un model, de a oferi suport, de a canta, de a vorbi si de a informa copilul vostru. Si toate astea trebuie sa fie facute cu intelepciune, intr-un ritm potrivit copilului si cu abilitate.
[1]. Robin Campbell 1999

Si la final un exemplu care l-am gasit pe youtube.


Fetita asta cred ca are pana in 3 ani si deja stie sa scrie cuvinte.


8 comentarii:

  1. Foarte interesant articolul! Sunt de acord ca nu e vorba neaparat de 'geniu', ci cat de mult e expus copilul de mic ... la noi se incepe destul de tarziu cu alfabetul, la gradinita, fata de cei din SUA, de ex. In educatia Montessori, se considera ca perioada 'senzitiva' pentru invatarea cititului este intre 3 si 6 ani (atunci copilul e interesat de citit, in mod natural). Ori, la noi incepe exact dupa 6 ani...

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact dupa 6 ani e varsta potrivita pentru a invata sa citeasca si sa scrie. Perioada de care spuneti dvs, 3-6 ani e perioada de pre-alfabetizare. Lasati copilul sa isi traiasca copilaria!

      Ștergere
    2. Suzi, eu nu pot sa cred ca un copil percepe ca o corvoada "alfabetizarea". Sa iti dau un exemplu care m-a pus pe ganduri zilele trecute: cand Dalia avea 1 an si 6 luni a inceput brusc sa o intereseze literele, asta in conditiile in care ea nu vorbea, ceea ce parea straniu, cel putin pentru mine. Imi tot arata litere si ma punea sa ii spun care sunt si cand desenam ma punea sa ii tot desenez litera A. Am vb atunci cu o prietena de-a mea, logoped si psiholog la o scoala speciala ce sa fac, ea imi spune sa nu o stimulez suplimentar si considera chiar nepotrivite orice activitate legata de litere. Asa ca am abandonat sa ne mai jucam cu litere. Dupa 7 luni Dalia stie O, A si I, le recunoaste cu usurinta si e interesata sincer de a invata, nu ii pare o corvoada, e un joc si e parte din copilarie, fara ca eu sa fac nimic. Ieri am meditat chiar la chestia asta si am ajuns la urmatoarea concluzie, asa cum spuneai si tu, tocmai pentru ca "copii sunt diferiti" curriculum scolar si pre-scolar structurat pe _varsta_ si cred sincer ca e depasit, un curriculum ancorat in noile realitati, personalizat, adaptat la abilitatile si interesele copilului e mult mai potrivit. Poate si de asta imi place Montessori ;).
      Suzi, merci pentru comentariile tale.Si te mai astept sa ne imparatasesti din experienta ta practica, care eu personal cred ca are o valoare extraordinara.

      Ștergere
  2. Prima fetita a noastra cam asa a fost, ca fetita intalnita in parc. Printre primele cuvinte, in afara de mama, tata, a fost "pepene", repetat dupa mine, la 10 luni! La un an si jumatate completa frazele de povestioare sau putin mai tarziu, ajunsese sa le memoreze. N-am zis ca e geniu, ci doar ca are o memorie fantastica. Cu alfabetul am inceput dupa cinci ani. Insa ceea ce am facut destul de devreme a fost cititul (de la 7 luni). La 3 ani si jumatate ii citeam din Aventurile lui Habarnam, iar acum, la 5 ani jumate citim Habarnam in Orasului Soarelui. Sa nu intelegeti gresit, nu stie sa citeasca, i le citesc eu, insa se vede ca asculta cu atentie si traieste povestea!
    A doua fetita si-a dat drumul mai greu la vorbit, cu o luna inainte de a implini 2 ani. Recent am facut un inventar al cuvintelor, nu le-am numarat, dar par destul de multe. Incet, observ ca face propozitii scurte!

    RăspundeţiȘtergere
  3. Sunt educatoare si in experienta mea cu copilasii de varste cuprinse intre 1-7 ani, am intalnit diverse situatii. Nu este vorba de a fi sau a nu fi copilul geniu. Cunosc copii de profesori universitari ce nu stiu vorbi nici la 3 anisori, iar cu acest copil chiar se vorbea mereu, acasa si la gradinita. Totodata, un copilas de 3 ani stia sa scrie si sa citeasca. La 4 anisori, acelasi copilas, nu a mai fost deloc interesat sa scrie si sa citeasca, de parca cineva ar fi apasat "Delete". Explicatia care ar fi? Cred ca nici psihologii nu stiu. Ei doar isi dau cu presupusul. Fiecare copilas e unic in felul lui si are ritmul lui de crestere.

    RăspundeţiȘtergere
  4. "Written language can be acquired more easily by children of four years than by those of six. While children of six usually need at least two years to learn how to write, children of four years learn this second language within a few months." - di filosofia Montessori :).

    RăspundeţiȘtergere
  5. In afara cartilor Mariei Montessori (chiar cele doua traduse de prof Capraru) care explica nemaipomenit aceasta tematica, eu recomand cu drag si cartea "Your child's growing Mind" de Jane M. Healy. Aici, autoarea face o remarcabila observatie privind cititul timpuriu care poate explica refuzul de mai tarziu al copilasului sau "uitarea", frustrarea care pot aparea in scoala.
    Intr-adevar, exista perioade senzitive in care mintea copilului absoarbe inconstient elementele din mediu, asa cum se intalmpla cu limbajul sau chiar referitor la inteligenta preverbala (unde Piaget cu maiestrie a demonstrat acest lucru)...dar cum ne dam seama cand apare acea perioada? Pin observare si prin stimularea copilasului. Daca el cere si noi oferim, tot el ne va raspunde cat are nevoie
    In lucrul la clasa cu copilasii, am observat cat de frumos ne arata pana unde sunt limitele lor, pana unde le putem oferi informatiile.
    Daca un copil de trei ani, va fi "fortat" zilnic sa deseneze litere si sa compuna cuvinte, va invata mecanic cititul, ca pe o poza, lucru care va dauna ulterior, la scoala, enorm de mult.
    Daca, in schimb, observam la copil ca cere sa-i fie citite cuvintele din carte, de pe afise, e interesat de forma literelor, ca deosebeste sunetele din cuvinte iar totul i se pare un joc, atunci e cazul sa stimulam cat mai mult. El se afla cu siguranta intr-o perioada senzitiva.

    Iar articolul este foarte bine scris....si cred ca orice mamica poate aplica acele reguli simple in viata de zi cu zi a copilasului ei.

    RăspundeţiȘtergere
  6. Citeam pe internet dc mai sunt copii care la 2 ani citesc litere si scriu stangaci. AM u baietel de 2 ani si 4 luni, la 4 luni a primit o carticica de bebelusi si de atunci e indragostit de carti. As putea supne ca masinile si cartile sunt pe primul loc. Zilele acestea m.a uimit cand l.am intrebat care e litera A de la Andrei si mi.a aratat, dupa aceea a mai recunsocut 6 litere. Am fost surprinsa si mandra. Astazi am tinut un creion in mana cu el si am desenat literele pe care le recunoaste pe orice produse sau carti. L.am lasat la scaunel si m.am dus in bucatarie sa.i aduc niste fructe, cd m.am intors il desenase pe M si mi.a zis mama am scris M. Era un M stangaci, dar era un M. Sunt total surprinsa, i.am aratat o singura data cu manuta lui, nu l.am fortat si nu i.am zis sa scrie.
    Dupa ce am citit articolul de mai sus am inteles ca nu e neaparat geniu, ci faptul ca de mic i.au placut cartile si noi i.am povestit si aratat.
    Citind comentariile pe acest subiect m.am intristat putin, e posibil mai tarziu sa nu mai prezinte interes pentru citit si scris? Si eu credeam ca e un copil dotat... La 6 luni stia sa.mi arate unde e nasul, gura, urechile.... Dr. ne.a zis ca e de retinut ca nu multi copii fac asa de mici.
    Intrebarea mea:Sa continui sa.l incurajez cu scrisul si cititul asa de mic? Dc mai tarziu nu o sa mai prezinte interes scoala? O sa se plictiseasca in banca? Noi suntem in Uk si scola va incepe la 5 ani.

    RăspundeţiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...