29 februarie 2012

O jucarie pe saptamana: Ciocanel, pioneze si puzzle de lemn

La targul pentru mamici si pitici din Oradea am gasit de vanzare un joc total nepotrivit pentru varsta Daliei dar care am fost sigura ca o sa fie de succes: Creative pack, de la Creative Toys Factory.

De ce am cumparat aceasta jucarie
Nu m-am putut abtine sa nu cumpar jocul pentru ca  Dalia are si avea o pasiune pentru lucrurile de finete, iar jocul asta striga deprinderi motorii fine.

O scurta descriere
In cutia jocului o sa gasiti o pluta in care pueti prinde cu pioneze diferite bucati de lemn (60 bucati), care au o gaura in mijloc. Asezate creativ bucatile pot forma la fel ca un puzzel tot felul de forme de la flori la omuleti. Mai exsita si un ciocan mic, de un lemn foarte usor, care ajuta copilul la fixarea bucatiolor  de lemn cu ajutorul pionezelor.
Jucaria e gandita pentru copii mai mari de trei ani.

Cum ne jucam noi cu ea
Noi in primul rand bagam pionezele pe gauricile bucatilor de lemn si le batem cu ciocanul. Desigur ca jucaria a fost gandita ca un mini atelier de lucru manual creativ. 
Faptul ca jucaria nu e gandita decat pentru o varsta mai mare ma face sa iau unele masuri de precautie. Deja Dalia ca exista reguli ferme cand ne jucam cu acest joc: primeste doar o pioneza, astfel sunt in control (sunt cu ochii pe ea pentru a nu inghiti pioneza, in realitate Dalia nu baga in gura mai nimc daca e mic si daca baga imi da la cerere fara niciun scandal). 

Despre design, durabilitate si siguranta
  • toate pisesele sunt bine facute, cateva dintre ele au insa gaurile infundate dar pot fi remediate fara probleme daca bagam inainte noi, pionezele
  • modul de lucru, face ca in timpul jocului sa se imprastie toate bucatile in toate partile si daca ar fi sa scoateti pionezele afara ar cam "disparea"
  • ciocanelul e foarte usor, e imposibil sa se loveasca cu el.

20 februarie 2012

Jocurile care ii fac pe copii mai destepti, o prezentare marca TEDx

Intreaga prezentare  a lui Gabe Zicherman - How games make kids smarter se invarte in jurul unei intrebari: "Au copii de azi ADD ( attention deficit disorder) sau lumea reala se misca prea incet pentru ei?" cu un subtext mic daca si noi ca si parinti suntem sau vom fi depasiti de "evenimente".

19 februarie 2012

Obiective de invatare pentru varsta de 18-21 luni

Intre 18 si 21 de luni, am asistat ca si parinti la o evolutie spectaculoasa in ceea ce priveste  
deprinderile motorii grosiere si fine: mersul a devenit destul de stabil, acum le place sa iasa la plimbare,  se pot intinde/trage pentru a ajunge la diferite obiecte, urca si coboara scari, pot folosi biciclete care se imping cu picioarele, danseaza pe muzica, pot arunca o minge folosind intreg bratul. Controlul aspura muschilor  mainii si palmelor se manifesta astfel: mazgalesc pe hartie, apasa sau rotesc clante, dau paginile la o carte, sorteaza obiecte, pun sau iau lucruri din cutii.
Aceasta etapa marcheaza tranzitia de la stagiul senzoriomotor la gandirea preoperationala.Acum copii isi aduc aminte unde am pus lucrurile care doream sa le ascundem, nu mai folosesc strategii de tipul incercare si eroare ci unele care au la baza rezolvarea de probleme, imita comportamentul adultilor si isi petrec o parte din timp observandu-i pe ceilalti.
Limbajul se dezvolta rapid in aceasta etapa, unora le va place sa numeasca sau sa afle cum se numesc diferite obiecte, altii vor imita discutiile adultilor, in special cele de la telefon. Cei mai multi dintre ei vor cunoaste 10-12 cuvinte si vor putea folosi in mod telegrafic ( propozitii din doua cuvinte), vor fi uni care vor folosi chiar propozitii intregi pentru a comunica.
Vor fi in stare sa raspunda la solicitarile simple ale adultilor, de genu: arata unde sunt diferite parti ale corpului, sa aduca diferite obiecte, desigur atunci cand si ei sunt dispusi sa faca asta. Vor "lalai" si vor incerca sa cante cantecele pe care le cunosc.
Deprinderile socio-emotionale  sunt in plina dezvoltare insa sunt problematice. In continuare se vor comporta cu ceilalti copii ca si cum ar fi obiecte (ii vor lovi, impinge, pitiga, etc.), vor fi posesivi cu jucariile si nu vor fi dispusi sa le imparta, totusi ei vor arata afectiune animalelor si papusilor. Se vor recunoaste pe ei insisi in oglinda si isi vor putea pronunta propriul nume.
Cei mai multi copi vor avea un singur somn pe zi . Vor putea sa isi "poarte singuri de grija" prin actiuni de genul: sa se imbrace si dezbrace singuri, sa se hraneasca singuri cu o lingurita sau furculita, sa bea dintr-o canita singuri cu mici scapari si se vor putea spala pe maini (sau vor putea sa execute miscarile corecte). Vor stii sa foloseasca adultii ca si resurse si sa le ceara ajutor atunci cand vor avea nevoie.

Obiectivele de invatare pentru aceasta etapa se inscriu in urmatoarele 3:
  1. Cresterea autonomiei copiilor prin oferirea de opotunitati de a alege si a detine controlul prin multe "da-uri" si foarte putine "nu-uri", calme si ferme, repetate de cate ori e nevoie;
  2. Dezvoltarea comportamentelor prosociale care faciliteaza interactiuni pozitive de tip copil-adult, copil-copil;
  3. Extinderea abilitatilor se auto-reglare si autonomie  si a comportamentului social.


16 februarie 2012

Cum joaca un bebe ping-pong

Weekend placut la toata lumea :)!

Margele in plastilina: dezvoltare senzoriala


Nu cred ca jocul asta are nevoie de foarte multe explicatii :)! Cel mai mult mi-a placut ca a fost altceva pentru Dalia, arta :) si ca nu s-a plictisit nici dupa 30 de minute de el, asa ca am avut si eu 30 de minute de tacere.
Daliei i-a placut tare mult ca a putut sa decoreze placintele de plastilina si ca a putut sa lase urma in plastilina de la formele margelelor.
Eu am ales ca si margele, unul din seturile de facut pentru pre-adolescenti pentru ca contin margele de forme diferite si culor tari.

15 februarie 2012

Bilute moi: dezvoltare sezoriala si motorie

Din nou suntem la baita :). Mi s-a fixat mie in cap (din ceva carte bine inteles) ca un copil trebuie sa se joace zilnic cu apa, spuma, plastelina si alte texturi interesante, asa ca noi in fiecare seara facem baita ca sa ajungem sa ne jucam si cu apa. Dealtfel face parte si din rutina de seara. Baita este un prilej de joaca pentru Dalia si o si tratam ca atare, jocul are prioritate... spalatul se face intre timp cand am si eu loc.
Ieri seara ne-am jucat cu bile care se pun in vaza de flori. Initial cand am vazut idea asta pe net am fost sceptica: o sa functioneze, o sa gasesc bile din astea la noi, nu o sa le inghita, cum functioneaza de fapt bilutele astea? Oiiii, cat de misto sunt :). Recunosc ca initial m-am jucat si eu un pic cu ele, erau atat de placute la atingere, fapt care a fost confirmat ulterior si de bunica care nici ea nu prea isi mai lua mainile de pe ele :P.
Cum se face:
1. Eu am cumparat de la florarie mai multe bilute din astea pentru ca nu am stiut cat de mari se fac cand stau in apa si am si dorit sa am mai multe culori. Un plic costa 5 lei si va ajunge de doua ori cu generozitate. Cu cat mai mari bilele cu atat se fac mai mari la final. Cumparati culori tari daca au, nu faceti ca mine care a cumparat si transparente, pentru ca o data intrate in apa devin translucide si va spun eu ca vreti sa le recuperati din mai multe motive: ca tin cateva zile si le puteti refolosii si nu vreti sa chemati instalatorul ca s-a infundat vana.
2. Bilutele se tin in apa cateva ore inainte de utilizare pentru a se umfla suficient. Si cresc ca Fat Frumos de la 1 mm diametru ajung la 1 cm si si mai mult.
3. Apoi le-am pus intr-o cutiuta de plastic, dupa ce in prealabil le-am scurs de apa.
Eu am facut un mic test cu doua bile inainte cu o zi ca sa stiu si eu la ce sa ma astept. Asa fac cu toate jocurile, sa ma asigur ca nu se poate intampla nimic nedorit.
4. Se pun bilutele in brate la copil si de acolo incepe distractia.
Dalia a facut tot ce se putea cu ele si la final cand s-a "plictisit" le-a rasturnat in apa si tot striga "pestii-pestii!". Atunci s-a starnit si mai tare ca tot incerca sa prinda bilutele alea lunecoase cu mana si radea de se prapadea cand le scapa. Si cum eram si eu in vana cu ea nu pot sa va spun cat de gadilicioase-placut erau cand te atingeau pe piele.  Un joc pentru mamici, bunici si pitici... despre tatici nu stiu ce sa spun :).

PS: Daca aveti un copil care baga totul in gura... hmmm, nu cred ca e cel mai potrivit joc. Am citit pe net ca nu ar fi toxice, totusi eu nu as risca.

Ia uitati-va ce fac copii astia aici. Ce petrecere pe cinste pentru ei :).



Daca vreti sa stiti cum functioneaza bilutele aveti mai jos in engleza un video pe care l-am gasit pe youtube.

13 februarie 2012

Cereale pe betisor: dezvoltare motorie fina

Intr-o bucata de polistiren am infipt un bat de barbeque si i-am pus la dispozitie  cereale sub forma de ineluse.
Sincer cand am vazut jocul mi-am zis ca o sa fie cam plictisitor pentru Dalia avand in vedere ca are destula indemanare. M-am inselat amarnic, a fost foarte greu. Cu chiu cu vai am reusit sa punem patru bucati. Cerealele se potriveau fix pe bat, chiar daca am testat eu cerealele ianinte ca sa ma asigur ca intra pe bat, si asta a facut provocarea sa fie totala, poate prea totala. Cred ca este un joc interesant dar pentru copii mai mari de un an si jumatate.

O carte pe saptamana: Rime pentru cei mici


Rime pentru cei mici, Autor Lucia Muntean
Varsta:
 +2 ani
Realizare: ediție broșată (paperback)
Editie: 2, revizuită şi adăugită
Publicat: noiembrie 2011
Pagini: 40
ISBN: 978-973-7832-15-3
Pret: 21,80 lei
(TVA inclus) 


Sunt un mare fan al cartilor realizate de Lucia Muntean.  Sunt un mare fan pentru ca inca nu am gasit nicio alta carte de citit care sa o faca pe Dalia sa stea mai lipita de mine si sa vrea sa ii citesc. Nu scap daca nu ii citesc minim cinci poezii din carte si apoi dupa fiecare poezie e musai-musai sa imi povesteasca si ea ce se vede in ilustratii.  Si daca va aduceti aminte ce ziceam in articolul trecut despre alfabetizare, atunci stiti deja ca ritm si rima e una din cele patru forme esentiale in alfabetizare timpurie.
Wow! Se vede cine are experienta directa  de lucru cu copii!
Poeziile sunt minunate, ilustratiile la fel, e cartea perfecta.
Iata si ce scrie pe site-ul lor despre carte: Poeziile cuprinse în volumul „Rime pentru cei mai mici” au fost gândite special pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 4 ani. Versurile uşoare şi amuzante, subiectele desprinse din preocupările firești ale vârstei respective precum şi vocabularul adaptat acestei etape din dezvoltarea copiilor îşi dau mâna pentru a face din „Rime pentru cei mai mici” cartea ideală pentru a porni pe drumul plin de satisfacţii al carierei de cititor. Aflată deja la a doua ediție, „Rime pentru cei mai mici” conține acum 8 poezii în plus față de versiunea inițială!


Valoarea educationala: 5 din 5
Mesaj pozitiv: 5 din 5
Modele pozitive: 5 din 5
Violenta:  ---

12 februarie 2012

Primi pasi in alfabetizare: de la nastere la trei ani

O dadeam pe Dalia pe tobogan cand o fetita cat un degetel langa noi conversa cu mama ei exprimand cuvintele perfect si folosind propozitii mai lungi de 3-4 cuvinte. Foarte surprinsa ma intorc inspre mamica si o intreb cati ani are fetita, fiind absolut sigura, avand in vedere vocabularul si structura conversatiei ca are peste 3 ani. Mama imi raspunde ca 2 ani si 1 luna. OK, fetita asta e un geniu! O intreb pe mamica care e "reteta" :) si aflu cu surprindere ca e simpla: vorbesc constant cu ea in mod corect si ca e expusa in mod permanent (fie ei converseaza cu ea, fie merge televizorul sau radioul permanent).
Ajung acasa si ma roade intrebarea: Geniu da sau nu?! Si ma apuc de studiu ca asa sunt eu "tocilara".
Asa am dat peste Robin Campbell, un autor cu multe lucrari legate de vorbit, scris si citit si cu multe studii realizate in acest domeniu si gasesc un exemplu similar Alice e o fetita care la 2 ani contribuia activ la derularea povestii (inventa dialog, completa frazele), iar la 3 ani stia sa isi scrie propriul nume si toate literele alfabetului. Ei bine, chestia asta m-a dat pe spate pur si simplu si ma facut sa studiez mai mult ce e "alfabetizarea" in primi ani de viata.
Deci geniu sau nu? Campbell zice ca nu :). Avem si noi o sansa, ca Dalia are aproape un an jumate si nu zice mai nimic, desi stie o multime de cuvinte, care mai de care mai sofisticate pe care mi le strecoara cate unul pe zi, in special cand suntem in fata unei carti,  ca sa imi arate ca nu e momentul sa ma panichez inca ;).

Campbell: Pana la 3 ani un copil ar trebui sa stie cum sa foloseasca o carte, va cunoaste structura unei povesti, va contribui la poveste si va cunoaste anumite litere si cuvinte scrise. Toate astea se pot intampla doar prin implicarea copilului in activitati de citit care sa ii faca placere [1].

Care ar putea fi implicatiile deprinderii citit-scris timpurii asupra viitorului copilului meu?

Imi e foarte clar ca o data cu cititul se deschide o lume noua, pe care nu o putem accesa altfel si o data cu ea imaginatia si creativitatea isi vor face loc. Citeam intr-o cercetare realizata de Rilley (1996) ca exista o legatura directa intre abilitatea timpurie a copilului de a-si scrie numele si de a recunoaste literele alfabetului si succesul academic de mai tarziu in ceea ce priveste invatatul scrisului si cititului.
As vrea sa nu cadem in capcana, daca copilul meu stie sa isi scrie numele atunci, suntem pe drumul ok, cred ca concentrarea excesiva pe rezultat decat pe proces ar fi foarte daunatoare pentru ambele parti. Ar fi simplu, si o scurtatura utila (nu?), sa ii pui creionul in mana, si copilul ca un papagal repeta zi de zi cum se scrie numele fara insa sa inteleaga ce face. Pentru a putea sa isi scrie numele un copil trebuie sa inteleaga si sa experimenteze diverse forme de "alfabetizare"timpuri descrise mai jos.


Dalia, la 11 luni exersand rasfoitul cartii. 

Noi ne-am imprietenit cu cartile devreme de tot, inainte de 6 luni, cand datorita unui diagnostic medical gresit nu am fost lasati sa ridicam copilul in fund. Si ce activiati mai potrivite decat statul pe spate cu o carte in fata cunoasteti :)? Am invatat atunci rabdarea de a urmari detalii pe pagina, de a da pagina cu pagina si de ce nu de a reveni pe paginile care ne plac.  Am pornit cu carti cu o imagine pe pagina, apoi cu mai multe imagini care formau in sine o poveste. Asa am invatat cuvinte, am invatat sa aratam cu degetul  si am invatat ca dialogul are doua persoane care vorbesc alternativ si bine inteles am invatat sa rasfoim cartea.
Dalia are 1 an si 4 luni, iar noi acum citim povesti scurte, in principal rime de 1-2 strofe, ilustrate corespunzator. In primul rand citesc eu povestea si urmaresc cu degetul textul, apoi ii povestesc inca o data folosindu-ma de ilustratii si in paralel ea intervine vorbind pe limba ei, chiar daca nu inteleg, incerc sa intuiesc si sa construiesc pe ceea ce imi arata, fara sa ma grabesc sa trec cu povestea mai departe daca ea inca nu a terminat de povestit. 


Cum se face alfabetizarea timpurie?

Expunerea timpurie la povesti, cantece, experiente de joc, jocul imaginar si simbolic, jocul de-a personajele dintr-o poveste sunt metode indirecte de "alfabetizare". Copii invata astfel cuvinte si litere si se pregatesc pentru viitoarea alfabetizare. Si asta e asa pentru ca invata din carti si despre carti si asa se alfabetizeaza.
Maria Whitehead (1999) sugereaza in lucrarea sa ca exista patru forme esentiale de alfabetizare timpurie:
  1. Vorbitul, jocul si simbolistica. Initial copilul invata prin conversatie care poate sa ia diverse forme: vorbitul cu sine, cu alti copii si cu adultii. Pe masura ce conversatia se deruleaza intrebari sunt puse, raspunsuri sunt oferite. Parte din joc este imaginatia cand cuburile se transforma cladiri, caciula devine casca de pompier, lucuri care creaza o simbolistica din ce in ce mai clar de recunoscut in desene. Cu timpul aceasta simbolistica a lumii va include si forme care se vor apropia de litere si uite asa copilul exploreaza scrisul. Este important ca in aceasta etapa sa se includa si materiale tipartite ca si jucarii si creare unui spatiu de "scris"- desenat special amenajat.
  2. Rima, ritm si structura vorbirii. Ritmul si rima care se gasesc in cantecele, poeziile si povestile pentru copii ajuta la dezvoltarea si constientizarea structuri fonologice a limbii (Meek, 1990).
  3. Povesti si naratiuni. Atat adultii cat si copii dau un sens lumii care ii inconjoara creand naratiuni despre evenimentele pe care le experimenteaza. Copii invata si din povestile pe care adultii le spun sau le citesc. Wade (1990) vrobeste de cei trei R ai povestii: Ritm, Repetitie si Rima care ofera suport procesului de invatare. Apoi, cu timpul, se va trece de la repetitia unui cuvant la repetitia frazelor si propozitiilor si uite asa se naste un cititor. De cele mai mult ori rimele si repetiile vor crea un ritm povestii. Unul din punctele de pornire, trebuie sa fie citirea de povesti cat mai frecventa. Asa copii isi vor dezvolta dragostea de carte, isi vor crea personaje ca si prieteni imaginari, vor invata cuvinte si propozitii, vor aprecia structura si ritmul cartilor. Cu cat o sa citim o poveste de mai multe ori cu atat copii vor simti ca povestea le apartine. Vor putea apoi sa deseneze, decupeze si sa creeze din papusi povestea inca o data, reprezentand-o astfel in mai multe formate. Fundatia pentru un "iubitor de carte" e implicarea acestuia in ascultarea unei povesti, placerea acestui proces si dorinta acestuia de a se implica in poveste pe masura ce ea este narata. 
  4. Simboluri si litere in viata de zi cu zi. Peste tot unde veti merge cu copilul va veti "lovi" de mesaje simbolice si de litere. Coafeza mea imi spunea despre baietelul ei, un copil de 5 ani care e interesat de litere, ca atunci cand merg la supermarket (de exemplu) ii arata pe postere si panouri informative tot felul de litere si ii spune cuvinte care incep cu ele. E un foarte bun exemplu de cum _putem_ sa ne folosim de tot ceea ce ne inconjoara pentru a adauga inca o caramida la fundatia alfabetizarii timpurie. De cateva zile, Dalia la 1 an si 7 luni ma tot pune sa ii citesc pe litere cuvinte scurte de 3-5 litere pe care le gaseste pe tot felul de cutii de la jocuri.


Rolul vostru ca parinti este de a demonstra, de a interactiona, de a citi impreuna, de a fi un model, de a oferi suport, de a canta, de a vorbi si de a informa copilul vostru. Si toate astea trebuie sa fie facute cu intelepciune, intr-un ritm potrivit copilului si cu abilitate.
[1]. Robin Campbell 1999

Si la final un exemplu care l-am gasit pe youtube.


Fetita asta cred ca are pana in 3 ani si deja stie sa scrie cuvinte.


08 februarie 2012

Paturica de joaca

Vai cat imi plac aceste paturici care ii instiga pe cei mici la joc cu final deschis. Asa ca am facut si eu una si sigur nu va fi ultima.
Eu am ales calea mai complicata pentru cineva care nu a mai pus mana pe o masina de cusut nicio data... adica am cusut toate elementele. Valeleu! Daca nu stiti sa coaseti atunci mai bine le lipiti ca e si mai simplu si la final arata si mai bine.
Materialul din care e facut e pasla. Intentionat nu am cusut prea mult elemente pentru ca am vrut sa ii las spatiu Daliei sa inventeze povestea, din cuburi si alte tipuri de jucarii. Asa ca inafara de un rau si un lac cu pesti, un drum si niste dealuri cu braduti altceva nu am mai pus.
Primul lucru pe care l-a facut cand am intins paturicea pe jos a fost sa isi caute masina si sa "incerce" drumul :).
Daca vreti sa vedeti cateva modele foooarte dragute de unde m-am inspirat va invit la mine pe pinterest.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...